Uneori nu inteleg cum pot fi oamenii asa rai si sa-si bata joc de tine fara nici cea mai mica ezitare ,nu inteleg de ce suntem atat de egoisti si nu ne pasa cat de adanca e rana ce o lasam in sufletul celorlalti. Ne apropiem unii de altii chiar daca nu ne intereseaza nici cat negru sub unghie de acea persoana ,doar din egoism ,doar sa ne demonstram noua ca putem,doar ca sa-i aflam punctele slabe si cu prima ocazie sa-i atacam pe la spate ,mai agresiv decat o fiara ,fara sa ne gandim ca poate persoana respectiva a mai suferit si ca putem sa o distrugem de tot ,sa-i distrugem visele ,sperantele si tot ce credea ca mai are bun in viata.
E o durere atat de mare,o apasare atat de puternica incat nu poate fi descrisa in cuvinte .Sa crezi ca ai tot si in clipa urmatoare sa realizezi ca nu ai nimic ,ca esti doar tu cu tine ,ca nimeni nu tine la tine neconditionat si nu te accepta cum esti .Nu poti descrie cum te simti cand toate visele ti s-au naruit ,cand toate persoanele te-au dezamagit ,cand nici macar in tine insuti nu mai crezi .
De ce uneori suntem atat de fraieri si suferim atat de mult pentru persoane carora numai de ele le pasa ,de ce ne doare atat de mult un singur cuvant,un singur gest ,de ce nu putem fi toti indiferenti si sa nu ne mai simtim atat de goi pe dinauntru?De unde sa luam putere cand simtim ca nimic nu mai are rost?Cum sa continuam cand ne doare atat de tare,cand nu mai avem niciun vis nedistrus?CUM? De ce viata e atat de dura cu noi?De ce cum ne mai recapatam o farama de speranta ne o ia si pe aia?DE CE???
