Ratiune si simtire..

  Ce ramane de facut cand esti prins intre ceea ce-ti dicteaza inima si ceea ce-ti dicteaza ratiunea?E atat de greu sa fii intre ciocan si nicovala ,sa nu stii care cale s-o urmezi si sa vezi ca un lucru atat de important depinde doar de tine.Te agati de speranta ca poate timpul va rezolva totul ,ca poate nu trebuie sa alegi pana la urma ,dar in acelasi timp te cuprinde teama ca in urma asteptarii sa ramai doar cu atat,cu asteptarea..Umblii inebunit dupa un indiciu,un semn,un lucru care sa ti indice cat de cat pista pe care trebuie s-o urmezi.Inima striga ca nebuna s-o asculti ,sa faci un anumit lucru indiferent de orice,fara sa te gandesti la consecinte ,iar ratiunea iti spune sa analizezi,sa te gandesti la consecinte,sa fi realist si sa te gandesti ca nu vei rezolva nimic,ca nu are rost,ca ai o mie de dovezi ca lucrurile nu stau exact cum iti doreai tu..Sau daca,prin minune prinzi un indiciu si nu stii cum sa-l folosesti?Cum ai siguranta ca l-ai interpretat bine?Cand inima iti spune ca asta era tot ce vroiai sa auzi ,iar ratiunea,aparand din nou te convinge ca sunt doar iluzii,ca ceea ce-ti dicteaza inima e prea frumos sa fie adevarat.

       Incertitudinea te macina incet ,dar sigur,e cumplit de dureroasa si iti termina definitiv nervii .Uneori nu-ti vine sa crezi ce lupta crancena se da inauntrul tau,cat de mult se contrazic si se bat cap in cap aceste doua lucruri ,si ca uneori tu esti propriul tau dusman.

             

Cu ochii larg inchisi ..

        De cand tu esti prezent in viata mea ,traiesc inchisa intr-o lume care poarta doar numele tau.Nu mai vad pe nimeni,nu mi mai pasa de prieteni ,nu mi mai pasa nici macar de mine.Lumea mea se invarte doar in jurul tau,dar stau si ma intreb pentru ce ?Ca sa nu am parte nici macar de un "buna" spus de mila,de sila?Oare meriti sa fii prioritatea mea ,cand eu pentru tine sunt doar o optiune,sau poate nici macar atat?

      M am saturat sa traiesc "cu ochii larg inchisi",sa am doar chipul tau in ochi si in suflet in fiecare seara cand ma asez in pat si in fiecare dimineata cand ma trezesc si in schimbul unei afectiuni atat de mari sa primesc un salut rece o data la cateva saptamani.Din cauza ta am uitat de prieteni,am fost rece si indiferenta uneori cu ei desi niciodata n am avut aceasta intentie,am uitat de mine,am uitat cine sunt ..dar,in ciuda tuturor lucrurilor ,cel mai important pentru mine e sa fii fericit ,chiar daca asta poate insemna distrugerea mea sufleteasca.Si daca as putea da lucrurile inapoi ,as suferi de 2 ori mai mult numai sa te stiu pe tine fericit.

       Dar cum sentimentele mele ,sunt un fel de "frectie la picior de lemn " pentru tine ,e timpul sa deschid ochii, sa mi ridic valul cu imaginea ta imprimata de pe ochi si sa incerc sa fiu iar "eu",chiar daca acest "eu" nu va mai fi niciodata ce a fost candva.Eu sper ca va fi un "eu" mai puternic ca niciodata,care  nu va mai permite ca cineva sa-si bata joc de sentimentele ei, si in niciun caz nu va mai lasa o persoana sa-i schimbe lumea.Insa toate astea dureaza,am nevoie de timp pentru a-mi vindeca ranile,dar cand voi reusi ,voi deveni de la o persoana cu ochii larg inchisi ,la una cu ochii larg deschisi ...

                 

Vreau sa zambesc!!!

     Sunt momente in viata in care te simti atat de pustiit,atat de gol pe dinauntru  si simti ca fericirea exista doar in povesti,ca este doar un mit.Incepi sa te intrebi oare cu ce-ai gresit,oare ce-ti lipseste,de ce nu poti avea si tu macar un gram de fericire,macar un motiv de a zambi care sa-ti dea putere sa mergi mai departe in ciuda a toate.VREAU SA ZAMBESC ,vreau din tot sufletul ,vreau sa trec peste toate cu fruntea sus,dar de unde sa iau aceasta putere?de unde?Vreau sa renasc din propria cenusa ca pasarea Phoenix ,dar daca pana si aceasta cenusa a fost spulberata de vantul rece al indiferentei ,oare mai pot renaste din..nimic?

    Ma intreb de multe ori oare ce se  va alege de noi in urma a astfel de momente,oare vom avea ambitia suficienta sa ne revenim si sa devenim persoane mai puternice,mai mature ,care nu renunta niciodata sau ,vom ajunge in cealalta extrema ,prabusindu-ne definitiv,pierzand si ultima urma din ceea ce numeam candva "eu", trecand prin viata ca rata prin apa si dorindu-ne doar ca "lacul vietii" sa fie cat mai scurt?

    Sentimentele care ma inabuse cand ma gandesc la copilarie sunt un amestec intre fericire si melancolie ,intre inocenta si realism.Clipele copilariei ,acele clipe in care eram fericiti indiferent de orice,aveam acea inocenta infantila care constituia drumul spre fericirea absoluta sunt de neinlocuit.Imi lipsesc cu adevarat acele clipe de fericire ,chiar daca nu cunosteam viata si eram naiva ,cel putin orice lucru marunt ma emotiona si ma facea sa zambesc din suflet.

    In acest moment al vietii deja sunt pe cale sa ma transform in tipica "acritura",pe care nimic nu o mai impresioneaza,nu se mai emotioneaza,nu mai crede vorbele dulci ,nu mai crede in nimeni si de cele mai multe ori  nu mai crede nici macar in ea insasi.Simt ca ma scufund in acest abis si caut fara incetare ceva de care sa ma agat si nu gasesc ,pur si simplu nu gasesc.Cu fiecare clipa ce trece ,puterea de a ma salva dispare incet,incet;in fata ochilor revad toate visele,toate telurile ,ce si cine mi am dorit intodeauna sa fiu si simt cum se indeparteaza si aceste vise intr-o ceata densa.Singurul lucru care mai pot sa l soptesc printre lacrimile acide ce-mi curg siroaie pe obraji este DOAMNE,DA-MI PUTERE!!!Vreau sa zambesc !!!

             

Nature life ...

       Uneori linistea si frumusetea naturii sunt singurele care mai iti pot reda un scurt zambet ,o scurta sclipire a ochilor..Aceste lucruri simple au puterea de a te calma,cel putin pe moment ,si prin frumusetea lor ,atat de simpla si neprihanita iti mai aduc putina consolare.

                  

                                                                Made by  MM

De la agonie la extaz...

      In marea majoritate a cazurilor,doar persoana care iti provoaca durerea este in stare sa-ti provoace si fericirea . Oare de ce viata asta se poarta asa cu noi?De ce doar in cateva zile ne face din cei mai fericiti oameni ,cei mai nefericiti si din cei mai nefericiti ,ne transforma in cei mai fericiti?Oare cat poate suporta bietul nostru suflet aceste bruste schimbari de caracter ale persoanei la care tinem?

       E atat de greu,dureros ca in momentul de fata sa simti ca ai totul si in momentul urmator sa realizezi ca nu ai nimic.E atat de greu sa nu-ti dai seama ce in capul unei persoane,oare ce gandeste si de ce isi schimba comportamentul pana la extreme atat de des.Cand te macina indoiala,cand nu mai stii ce e adevar si ce e minciuna,cand nu mai stii pe cine ai cu adevarat  ,aceste lucruri te termina sufleteste si nu mai ai puterea de a continua.

      Se spune ca daca iubesti o persoana las-o sa plece,daca se intoarce e al tau ,daca nu,nu a fost niciodata! Si intr-adevar s-a intors ,facandu-ma din nou cea mai fericita persoana .Simteam ca am ajuns "De la agonie la extaz".Pentru cateva zile ,am simtit intr-adevar ca tine la mine,ca ii pasa si simpla lui atentie ,strangere de mana ,glas dulce,privire si imbratisare au fost ca un leac miraculos pentru boala mea.Dar ce faci daca pleaca din nou?Ce-ti mai ramane daca dupa cateva zile iti ia ,din nou ,fericirea?Este sau nu al tau daca tot vine si pleaca?

      Sufletul nostru indurerat incepe atunci sa analizeze minutios fiecare cuvant spus,chiar daca e vorba fie si de o discutie banala,deja ti se pare ca nimic din ce a spus nu a fost sincer ,ca vrea doar sa-si bata joc.Incepi sa crezi ca ii pasa mai mult de orice alta persoana inafara de tine ,si ca pentru el totul e o distractie.Dar ,prin ironia sortii,atunci apare el ,care intorcandu-se din nou la tine te aduce iar la "extaz",gasind explicatii pentru fiecare cuvant si gest,te face sa ai din nou incredere.Si cand e atat de aproape de sufletul tau ,iar se indeparteaza brusc ,fara nicio explicatii.Si tu,din teama de a pierde si acel gram de prietenie care il mai primesti din partea lui,nu-i reprosezi nimic.Si tocmai de aia cred ca se poarta asa ,pentru ca vede ca se poate.Cat  de usor sunt pentru ei  si cat de dureros pentru tine sa te tot aduca "DE LA AGONIE LA EXTAZ SI DE LA EXTAZ,DIN NOU LA AGONIE!!!"

     

De ce?

     De ce de fiecare data cand din vechile cicatrici incep sa ne creasca iar aripi ,trebuie sa apara cineva care sa le rupa si mai adanc ca inainte?De ce mintim cu atata usurinta ,fara sa ne pese de sentimentele celorlalti?De ce suntem atat de egoisti?Pur si simplu ,de ce?

       Uneori nu inteleg cum pot fi oamenii asa rai si sa-si bata joc de tine fara nici cea mai mica ezitare ,nu inteleg de ce suntem atat de egoisti si nu ne pasa cat de adanca e rana ce o lasam in sufletul celorlalti. Ne apropiem unii de altii  chiar daca nu ne intereseaza nici cat negru sub unghie de acea persoana ,doar din egoism ,doar sa ne demonstram noua ca putem,doar ca sa-i aflam punctele slabe si cu prima ocazie sa-i atacam pe la spate ,mai agresiv decat o fiara ,fara sa ne gandim ca poate persoana respectiva a mai suferit si ca putem sa o distrugem de tot ,sa-i distrugem visele ,sperantele si tot ce credea ca mai are bun in viata.

         E o durere atat de mare,o apasare atat de puternica incat nu poate fi descrisa in cuvinte .Sa crezi ca ai tot si in clipa urmatoare sa realizezi ca nu ai nimic ,ca esti doar tu cu tine ,ca nimeni nu tine la tine neconditionat si nu te accepta cum esti .Nu poti descrie cum te simti cand toate visele ti s-au naruit ,cand toate persoanele te-au dezamagit ,cand nici macar in tine insuti nu mai crezi .

        De ce uneori suntem atat de fraieri si suferim atat de mult pentru persoane carora numai de ele le pasa ,de ce ne doare atat de mult un singur cuvant,un singur gest ,de ce nu putem fi toti indiferenti si sa nu ne mai simtim atat de goi pe dinauntru?De unde sa luam putere cand simtim ca nimic nu mai are rost?Cum sa continuam cand ne doare atat de tare,cand nu mai avem niciun vis nedistrus?CUM? De ce  viata e atat de dura cu noi?De ce cum ne mai recapatam o farama de speranta ne o ia si pe aia?DE CE???

            

Just a silly dream...

              E atat de greu sa realizezi ca unele visuri sunt doar atat ..visuri prostesti,!E atat de greu sa realizezi ca unele lucruri sunt imposibile,si ca viata nu e ca in filme.Cu siguranta, fiecare fata a visat la un moment dat la un "print pe cal alb" ,la baiatul "perfect" pe care il gasim in fiecare film de dragoste.Visam la un baiat frumos ,inteligent,dur si indraznet dar, in acelasi timp timid ,dulce si sensibil care sa ne respecte si sa ne iubeasca numai pe noi pentru totdeauna si care sa nu ne dezamageasca niciodata.
          Dar ,din pacate, realizam la un moment dat ca baietii din ziua de azi  nu sunt nici pe departe acei printisori la care visam inca de mici .In ziua de azi ,foarte rar mai gasesti un baiat care sa fie pe jumatate asa cum ai visat .Dar nu-i nimic ,nimeni nu este perfect si trebuie sa recunoastem ca poate nici noi nu suntem nici pe departe fetele din visul baietilor.Dar totusi ,desi la un moment dat devenim constiente de aceasta realitate ,tot vom tine la o persoana fara sa ne gandim ca poate iubirea ne orbeste si speram ca acel baiat este printul nostru.Dar ,de cele mai multe ori, realizam cu multa durere si multe lacrimi ca noi  suntem doar o joaca pentru majoritatea baietilor ,ca acestia nu tin cont de sentimentele noastre si ca adora doar sa-si mareasca lista de cuceriri dar, s-ar putea sa realizeze intr-un final ca au pierdut un diamant care ii iubea cu adevarat, in timp ce colectionau pietricele ,care foloseau doar la distractie si s-ar putea sa fie prea tarziu ,pentru ca noi nu vom fi mereu acolo pentru ei.Asa ca ,daca intalnesti o persoana care te iubeste ,apreciaz-o pentru  ca nu te va astepta la nesfarsit si s-ar putea sa vina vremea in care tu sa suspini de dragul ei, si ea sa nu te mai vrea , si,mai ales ,nu vei mai gasi multe persoane care sa te iubeasca sincer si neconditionat ,chiar  are defectele ei. 
                          Nimeni nu este perfect ,nici macar tu !!!