Vreau sa zambesc!!!

     Sunt momente in viata in care te simti atat de pustiit,atat de gol pe dinauntru  si simti ca fericirea exista doar in povesti,ca este doar un mit.Incepi sa te intrebi oare cu ce-ai gresit,oare ce-ti lipseste,de ce nu poti avea si tu macar un gram de fericire,macar un motiv de a zambi care sa-ti dea putere sa mergi mai departe in ciuda a toate.VREAU SA ZAMBESC ,vreau din tot sufletul ,vreau sa trec peste toate cu fruntea sus,dar de unde sa iau aceasta putere?de unde?Vreau sa renasc din propria cenusa ca pasarea Phoenix ,dar daca pana si aceasta cenusa a fost spulberata de vantul rece al indiferentei ,oare mai pot renaste din..nimic?

    Ma intreb de multe ori oare ce se  va alege de noi in urma a astfel de momente,oare vom avea ambitia suficienta sa ne revenim si sa devenim persoane mai puternice,mai mature ,care nu renunta niciodata sau ,vom ajunge in cealalta extrema ,prabusindu-ne definitiv,pierzand si ultima urma din ceea ce numeam candva "eu", trecand prin viata ca rata prin apa si dorindu-ne doar ca "lacul vietii" sa fie cat mai scurt?

    Sentimentele care ma inabuse cand ma gandesc la copilarie sunt un amestec intre fericire si melancolie ,intre inocenta si realism.Clipele copilariei ,acele clipe in care eram fericiti indiferent de orice,aveam acea inocenta infantila care constituia drumul spre fericirea absoluta sunt de neinlocuit.Imi lipsesc cu adevarat acele clipe de fericire ,chiar daca nu cunosteam viata si eram naiva ,cel putin orice lucru marunt ma emotiona si ma facea sa zambesc din suflet.

    In acest moment al vietii deja sunt pe cale sa ma transform in tipica "acritura",pe care nimic nu o mai impresioneaza,nu se mai emotioneaza,nu mai crede vorbele dulci ,nu mai crede in nimeni si de cele mai multe ori  nu mai crede nici macar in ea insasi.Simt ca ma scufund in acest abis si caut fara incetare ceva de care sa ma agat si nu gasesc ,pur si simplu nu gasesc.Cu fiecare clipa ce trece ,puterea de a ma salva dispare incet,incet;in fata ochilor revad toate visele,toate telurile ,ce si cine mi am dorit intodeauna sa fiu si simt cum se indeparteaza si aceste vise intr-o ceata densa.Singurul lucru care mai pot sa l soptesc printre lacrimile acide ce-mi curg siroaie pe obraji este DOAMNE,DA-MI PUTERE!!!Vreau sa zambesc !!!